Stima de sine este felul în care îți apreciezi propria valoare și felul în care rămâi în relație cu tine atunci când lucrurile nu merg așa cum ai sperat.
Nu înseamnă să te consideri mai bun decât ceilalți, să ai mereu încredere în tine sau să nu te îndoiești niciodată. Înseamnă să poți greși, să fii criticat, să nu fii ales sau să treci printr-o perioadă dificilă fără ca toate acestea să devină imediat o concluzie despre valoarea ta ca om.
Poate ai observat că te simți bine cu tine atunci când primești apreciere, reușești sau lucrurile merg conform planului. Dar o critică, o comparație sau o greșeală sunt suficiente pentru a apărea gândul:
„Poate nu sunt suficient.”
În practica mea, observ că problema nu este întotdeauna lipsa calităților, ci felul în care omul a învățat să își măsoare valoarea.
Ce este stima de sine
Stima de sine descrie evaluarea generală pe care o ai despre tine și despre propria valoare.
Este important să o diferențiezi de încrederea în sine.
Încrederea în sine răspunde mai degrabă la întrebarea:
„Cred că pot face acest lucru?”
Stima de sine se apropie de:
„Ce cred despre mine atunci când reușesc și, mai ales, atunci când nu reușesc?”
Poți avea multă încredere într-o anumită competență și, în același timp, o stimă de sine fragilă.
De exemplu, poți ști că ești foarte bun profesional, dar o observație din partea șefului să îți activeze imediat sentimentul că nu meriți poziția pe care o ai.
Sau poți avea succes într-un domeniu, dar să simți că valoarea ta depinde permanent de menținerea acelui succes.
Stima de sine sănătoasă nu înseamnă să te placi în fiecare zi
Există uneori ideea că o persoană cu stimă de sine bună se simte permanent sigură, puternică și mulțumită de sine.
Nu cred că acesta este un standard realist.
Poți avea o relație sănătoasă cu tine și să existe zile în care:
- nu îți place cum ai reacționat;
- te îndoiești;
- te simți nesigur;
- regreți o decizie;
- îți vezi clar limitele;
- te compari;
- ai nevoie de încurajare.
Diferența este că aceste momente nu devin verdictul final asupra identității tale.
Poți spune:
„Am făcut ceva ce nu îmi place.”
fără să ajungi la:
„Sunt un om rău.”
Poți spune:
„Nu m-am descurcat bine aici.”
fără să concluzionezi:
„Nu sunt capabil de nimic.”
Stima de sine sănătoasă lasă loc atât responsabilității, cât și respectului față de propria persoană.
Cum se formează stima de sine
Stima de sine se construiește în timp.
Nu este rezultatul unui singur eveniment și nici nu poate fi explicată exclusiv prin copilărie.
Contează experiențele timpurii, dar și ceea ce se întâmplă ulterior în viață:
- relațiile cu părinții și alte persoane importante;
- experiențele școlare;
- comparațiile;
- succesul și eșecul;
- relațiile de prietenie;
- relațiile romantice;
- mediul profesional;
- felul în care ai fost criticat sau încurajat;
- felul în care ai învățat să vorbești cu tine.
Uneori se construiește o regulă interioară de tipul:
„Sunt valoros dacă fac lucrurile bine.”
sau:
„Sunt valoros dacă ceilalți sunt mulțumiți de mine.”
sau:
„Sunt valoros dacă sunt puternic și nu am nevoie de ajutor.”
Problema nu este neapărat regula în sine, ci rigiditatea ei.
Ce se întâmplă cu valoarea ta când nu mai poți respecta regula?
Când valoarea personală devine condiționată
O stimă de sine stabilă nu depinde de un singur pilon.
Când întreaga valoare este legată de o singură zonă, orice schimbare în acea zonă poate deveni destabilizatoare.
De exemplu:
♦ Dacă valoarea ta depinde de performanță, eșecul poate deveni devastator.
♦ Dacă depinde de aspect, schimbările corpului pot deveni foarte greu de tolerat.
♦ Dacă depinde de statut, pierderea unei poziții poate afecta mult mai mult decât viața profesională.
♦ Dacă depinde de aprobarea celorlalți, orice critică poate deveni o amenințare.
Te invit să observi:
„Ce trebuie să fac, să am sau să primesc pentru a simți că valorez?”
Răspunsul spune multe despre felul în care este construită stima ta de sine.
Cum recunoști o stimă de sine fragilă
O stimă de sine fragilă nu arată întotdeauna ca timiditate sau nesiguranță evidentă.
Uneori se poate ascunde foarte bine în spatele competenței.
Poate apărea când:
- îți minimalizezi realizările;
- îți observi imediat greșelile;
- un compliment îți este greu de primit;
- critica rămâne în minte mult timp;
- ai standarde foarte greu de atins;
- simți că trebuie să demonstrezi permanent;
- succesul îți aduce ușurare, nu satisfacție;
- te compari frecvent;
- o greșeală îți schimbă rapid imaginea despre tine;
- te simți valoros doar când ești util sau performant.
Important: aceste semne nu sunt diagnostice.
Ele pot fi doar indicii că relația cu propria valoare merită privită mai atent.
De ce criticul interior are atât de multă putere
Mulți oameni au un discurs interior mult mai aspru decât discursul pe care l-ar folosi cu altcineva.
Poate apar automat mesaje precum:
„Era evident că o să greșești.”
„Nu e suficient.”
„Puteai mai mult.”
„Alții se descurcă mai bine.”
„Nu ai voie să fii mulțumit încă.”
Uneori credem că acest ton ne menține motivați.
Dar există o diferență între autocorectare și devalorizare.
Poți spune:
„Aici mai am de învățat.”
fără să spui:
„Nu sunt bun.”
Poți spune:
„Aș fi putut gestiona diferit.”
fără să ajungi la:
„Eu stric mereu tot.”
Una dintre direcțiile importante în construirea stimei de sine este să transformi discursul interior dintr-un tribunal într-o sursă mai realistă de orientare.
Cum influențează comparația stima de sine
Comparația este firească.
Devine dificilă când ajunge principalul instrument prin care îți evaluezi valoarea.
Problema este că de cele mai multe ori compari lucruri care nu sunt comparabile.
Vezi rezultatul celuilalt, nu întregul lui proces.
Vezi promovarea.
Nu vezi sprijinul primit, oportunitățile, dificultățile sau costurile.
Vezi relația.
Nu vezi experiența reală din interiorul ei.
Vezi casa, călătoria, corpul, succesul.
Nu vezi întreaga poveste.
Dacă această comparație se transformă frecvent în senzația că ceilalți au ajuns „unde trebuia” și tu nu, poți citi separat articolul despre de ce te simți mereu în urmă față de ceilalți.
Acolo tema principală este cronologia imaginară a vieții. Aici rămânem la felul în care comparația afectează evaluarea propriei valori.
Stima de sine și perfecționismul
Uneori perfecționismul este confundat cu ambiția.
Dar există o diferență importantă.
Ambiția poate spune:
„Vreau să fac bine.”
Perfecționismul alimentat de o stimă de sine fragilă poate spune:
„Trebuie să fac impecabil ca să fiu în regulă.”
Atunci standardele devin din ce în ce mai greu de atins.
Reușita nu aduce satisfacție pentru mult timp.
Imediat apare următorul prag.
Și poate apărea paradoxul:
faci foarte multe, dar te simți permanent insuficient.
Dacă recunoști acest mecanism, întreabă-te:
„Încerc să evoluez sau încerc să dovedesc că merit?”
Nu este aceeași experiență.
Cum construiești o stimă de sine mai stabilă
Stima de sine nu se reconstruiește doar prin afirmații pozitive.
Dacă nu crezi mesajul „Sunt extraordinar”, repetarea lui nu produce neapărat schimbare.
Mai util este să construiești o relație cu tine bazată pe realism.
Observă formulările absolute
Cuvinte precum:
„mereu”
„niciodată”
„toți”
„nimeni”
pot transforma rapid o experiență într-o identitate.
„Am greșit astăzi.”
este diferit de:
„Eu mereu greșesc.”
„Persoana aceasta m-a criticat.”
este diferit de:
„Nimeni nu mă apreciază.”
Te invit să verifici dacă discursul tău interior descrie realitatea sau o condamnă.
Separă valoarea de rezultat
Un rezultat este o informație.
Nu este identitatea ta.
Dacă nu ai obținut un job, concluzia certă este:
„Nu am obținut acest job.”
Nu:
„Nu sunt suficient de bun.”
Dacă un proiect a eșuat, asta îți poate spune ceva despre:
- strategie;
- pregătire;
- context;
- resurse;
- decizii.
Nu spune automat tot adevărul despre tine.
Fă loc și informațiilor pozitive
Uneori oamenii cu stimă de sine fragilă au un filtru foarte interesant:
greșelile sunt dovezi;
reușitele sunt coincidențe.
Ai reușit?
„Am avut noroc.”
Ai primit un compliment?
„Doar a fost drăguț.”
Ai făcut ceva dificil?
„Oricine putea.”
Te invit să observi dacă îți anulezi sistematic propriile rezultate.
Acceptarea unei reușite nu înseamnă aroganță.
Înseamnă doar să nu ștergi datele care nu se potrivesc cu imaginea negativă despre tine.
Ce rol au valorile personale
O stimă de sine mai stabilă nu poate fi construită doar din performanță.
Poate fi important să te întrebi cine vrei să fii, nu doar ce vrei să obții.
De exemplu:
- vreau să fiu corect;
- vreau să fiu curios;
- vreau să am curaj;
- vreau să fiu prezent;
- vreau să învăț;
- vreau să tratez oamenii cu respect;
- vreau să îmi respect limitele;
- vreau să îmi asum greșelile.
Valorile oferă un reper diferit de comparație.
Nu mai întrebi:
„Sunt mai bun decât celălalt?”
ci:
„Trăiesc într-un mod cât mai apropiat de ceea ce contează pentru mine?”
Stima de sine nu înseamnă autosuficiență
Este important să nu transformăm independența într-un nou standard rigid.
O stimă de sine sănătoasă nu înseamnă:
„Nu am nevoie de nimeni.”
Poți avea nevoie de:
- susținere;
- apreciere;
- relații;
- feedback;
- apropiere;
- ajutor.
Diferența este că acestea nu devin singurele surse ale valorii tale.
Poți primi aprecierea celorlalți și să te bucuri de ea fără să depinzi complet de ea pentru a te simți valoros.
Ce se întâmplă când stima de sine scăzută intră în relații
Când stima de sine scăzută ajunge să influențeze puternic:
- teama de abandon;
- nevoia de validare de la partener;
- dificultatea de a pune limite;
- acceptarea unor comportamente care te rănesc;
- gelozia;
- controlul;
- teama de a spune „nu”;
- sentimentul că nu meriți mai mult,
Atunci vorbim deja despre impactul ei asupra dinamicii relaționale.
Am dezvoltat separat această temă în articolul Stima de sine scăzută: cum îți afectează relațiile și cum o poți reconstrui.
8 întrebări care te pot ajuta să observi relația cu propria valoare
Poți răspunde în scris, fără să cauți răspunsuri „corecte”.
- Când mă simt cel mai valoros?
- Ce situații îmi reduc cel mai repede încrederea în propria valoare?
- Ce trebuie să fac pentru a simți că sunt suficient?
- Ce fac atunci când greșesc? Mă corectez sau mă atac?
- Îmi permit să fiu mulțumit de ceea ce fac?
- Ce calități recunosc la mine care nu au legătură cu performanța?
- Ce standarde folosesc pentru mine pe care nu le-aș impune altcuiva?
- Cine aș fi dacă nu ar trebui să demonstrez permanent că merit?
Nu este nevoie să răspunzi imediat la toate.
Uneori o singură întrebare deschide suficient material.
Când poate fi utilă psihoterapia
Psihoterapia individuală poate fi utilă atunci când observi că stima de sine fragilă îți limitează alegerile sau îți influențează puternic felul în care trăiești.
De exemplu:
- nu încerci lucruri importante pentru că te temi de eșec;
- nu te bucuri de reușite;
- critica te destabilizează puternic;
- simți permanent că trebuie să dovedești;
- te compari compulsiv;
- te raportezi la tine mai ales prin defecte;
- simți că valoarea ta dispare când nu performezi.
În psihoterapie nu urmăresc să îți spun că „trebuie să te iubești”.
Mă interesează mai mult să înțelegem:
Cum ai ajuns să îți măsori valoarea în acest fel?
Ce menține acest mecanism?
Ce se întâmplă când nu îndeplinești propriile criterii?
Ce alt tip de relație cu tine poate fi construit?
Dacă problema principală este stima de sine scăzută și cauți ajutor în București
Dacă nu cauți doar informații despre concept, ci vrei să afli concret când este indicată psihoterapia, cum poate fi abordată stima de sine scăzută și cum lucrez în cabinet, am o pagină dedicată:
Psiholog pentru stimă de sine scăzută în București.
Locație cabinet:
București, Sector 3
Bd. Hristo Botev nr. 1, et. 5, cam. 511
Program:
Luni – Vineri: 10:00 – 20:00
Ședințe disponibile:
În cabinet și online
Stima de sine se construiește prin felul în care rămâi lângă tine!
Nu cred că obiectivul este să ajungi într-un punct în care nu te mai îndoiești niciodată de tine.
Mai realist este să înveți să nu te abandonezi atunci când îndoiala apare.
Poți greși fără să te reduci la greșeală.
Poți fi respins fără să îți pierzi valoarea.
Poți vedea oameni care au ajuns mai departe într-un anumit domeniu fără să concluzionezi că viața ta valorează mai puțin.
Poți avea limite fără să te consideri defect.
Poți avea calități și vulnerabilități în același timp.
Pentru mine, aici începe o stimă de sine mai stabilă: nu în convingerea că ești perfect, ci în capacitatea de a rămâne de partea ta și atunci când nu ești.
☎ +40723239873